jurnalul anei (meu)

12.06.2005
           Da! Am hotarat! Azi beau, ma imbat! Am 16 ani si e prima data. Pana acum eram singura care nu bea, ma uitam la ei cat pot fi de diferiti, fericiti, nebuni, atat de diferiti si eu mereu la fel. Azi vreau sa fiu ca ei, sa simt si sa nu simt, sa vad cum e, vreau sa ma distrez cu ei, sa fiu fericita. Vreau sa beau! Da-mi sticla aia de vin! Toti raman incremeti si peste 2 secunde intrebarile curg din toate partile: esti bine? Ana, tu esti? Ziceai ca vrei sa bei? Asa te vrem! Ce vrei sa bei? Vrei o betie rapida? Raspuns: Da! Ia un pahar de votca cu suc pentru inceput, cand il termini iti mai dam. Intrebari, sfaturi, atata agitatie doar pentru mine, pentru un inceput. 1 pahar: ma incalzesc incet, incep sa ma destind. 2 pahare: ma simt bine, incep sa dansez, vorbesc cu ei dar nu-i vad prea clar, ma straduiesc un pic sa merg, sunt ametita. 3 pahare: sunt in culmea fericirii, sar si cant, ma simt in largul meu, nu mai incap in mine, nu mai sunt eu. Sunt beata!

23.06.2005
           In 3 ore plec la o petrecere. Abia astep! Tot alcoolul ala, atata fericire si, bineinteles, el. Azi o sa vorbesc cu el in sfarsit. Asta va fi a patra betie, inca pot sa le numar. O sa fie perfect!
Am ajuns. E un apartament tocmai bun pentru o petrecere, o betie in toata regula. El se apropie de mine: ce bei azi? Eu: probabil bitter, vin, votca, gin, tequila, detoate ce mai! Sa bem! 1 pahar: nici o schimbare, sunt la fel, total treaza. 2 pahare: un pic mai fericita, zambesc! 3 pahare: vorbesc cu el, radem, dansam cu totii, e bine. 4 pahare: clar sunt ametita, incepeam sa cred ca nu se va intampla nimic. Incep sa imi ies din minti, ne sarutam. Incepem toti sa sarim si sa strigam, nu ne pasa! Suntem fericiti, ne simtim bine! 5 pahare: sar, strig, cad, rad, vomit, transpir, sunt beata! Nimic.

24.06.2005
           Ma trezesc. Pereti albi, pat, el in dreapta mea, eu goala. Ce s-a intamplat?? Ma duc la baie, voma peste tot, oglinda e sparta, totul e vraiste. Ma uit in oglinda: nu sunt eu! Ma intorc in camera, sticle peste tot, absolut intuneric, intuneric in mintea mea. Nu il trezesc, mi-e frica. Vreau doar sa ajung acasa. Ma imbrac si plec.

13.10.2006
           A trecut un an, un an de cand beau, un an de experiente minunate si oribile. Atata ura, frica, durere, fericire efemera. Va urasc si mi-e frica sa nu va ranesc, mi-e frica de mine. Tremur. Ma incui in camera, scot sticla de votca si beau. Vreau sa uit, sa uit ce s-a intamplat desi stiu ca e trecator, maine imi voi aminti dinnou si dinnou si dinnou, in fiecare zi la fel. Pana cand se va sfarsi si nu va mai fi nimic. Voi bea in fiecare zi pentru ca sunt prea slaba sa spun nu, el m-a slabit, voi sau poate chiar eu. Sunt slaba, sunt mica si voi face ce stiu mai bine, o sa beau! Vreau sa uit macar o ora scenele alea, peretii albi, totul vraiste, el, nu eu. Prietenii, intebari in toate partile, ce s-a intamplat? Raspuns: viol! De ce, cum? Nu se poate, nu mai sunt eu! Durere, hohote de plans chinuit, regrete, dezamagiri. Ei m-au abandonat pentru ca i-am intrecut, ei zic ca sunt incapatanata si beau prea mult, prietenii mei m-au abandonat…. beau din ce in ce mai mult, e tot ce mi-a ramas: alcoolul. Avort! Durere, chin, voma, plans, n-am stiut… sunt o criminala. A fost in mine o parte din el, o farama de viata si eu am omorat-o. Alcoolul din mine a fost, eu si el, singurul meu prieten si singurul meu dusman. Suntem doi criminali si nu ne despartim niciodata. Acum curgi in mine, adu-mi uitarea, fericirea!

07.03.2007
           Mi-a ajuns! Am hotarat! Azi ne despartim! Imi incalc promisiunea, vreau ceva mai bun decat tine, raule! Vreau viata, nu moarte! Adio alcool! Am stat mult sa ma gandesc, au fost doi ani de infern pentru ce? Pentru fericire efemera? Pentru stari trecatoare, pentru el? In nici un caz nu am vrut sa fie asa, nu am vrut atata durere si frica, n-am vrut sa ajung o criminala, sa-mi alung prietenii, vroiam sa devin mai puternica, nu mai slaba, si uite unde am ajuns. Am cazut intr-o groapa, inca un pas si pamantul cadea peste mine, eram ingropata. Am trecut prin atatea pentru nimic. A fost o experienta pe care nu mi-as fi dorit-o niciodata si nu o doresc nimanui. Nu ma mai asculta nimeni pentru ca mereu eram beata si vorbeam prostii, nici cand spuneam lucruri reale si pline de sens nu ma ascultau. Sunt distrusa total, interiorul meu e distrus: ficat, rinichi, fiere, stomac, creier, exteriorul meu e distrus: vanatai, cicatrici, cearcane adanci, mana rupta. Mama m-a ajutat, mi-a fost alaturi si am luat o hatarare: de azi nu mai beau! O sa merg la dezalcoolizare. Vreau un viitor fericit!

07.08.2008
           Sunt la a opta incercare si sper ca si ultima. Deja am 19 ani. A mai trecut un an, un an plin de incercari. Am incercat sa scap de el, cand eram sigura ca am scapat se intorcea. E ca un bumerang, ca un magnet. Se intoarce mereu, te atrage mereu. Iti trebuie o ambitie de fier ca sa ii faci fata, sa scapi de el si singur nu poti, ai nevoie de prieteni, de familie. Acum voi reusi! Asa zic mereu si mereu sper ca va fi ultima data. Prima zi: totul e clar, nici un strop de alcool, nici o tentatie. Am mers cu mama intr-o poienita si am citit. A doua zi: totul bine pana cand am iesit cu o prietena si ea a insistat sa mergem intr-un bar si a zis ca n-o sa ma lase sa beau alcool. Am mers, ea si-a luat suc la fel ca si mine ca sa nu ma tenteze. Intre timp mai vin niste prieteni si se aseaza la masa cu noi. Doi dintre ei aveau bere si celalalt votca. Am inceput sa tremur, ma holbam la votca aia, la bere, cum o savurau parca vroiau sa-mi faca in ciuda. Greu am rezistat tentatiei. Tot asa timp de 7 zile, 7 zile n-am baut nimic, am facut fata. I-am intors spatele alcoolului.

08.08.2008
           Pana cand l-am vazut pe el, ura mea intruchipata, pereti albi, totul vraiste, intuneric in mintea mea. Viol! Asta a fost atunci si ma va urmari mereu. Ziua a opta: beau alcool, beau mult, nu ma opresc. Il urasc!!!
Deschid ochii. Pereti albi! Nu dinnou! Nu, nu se intamplase dinnou, acum eram intr-un spital, erau pereti impecabili de albi, trebuia sa fie mai rau. Nu credeam ca se putea mai rau… ma uit la mine, incerc sa ma ridic, nu pot. Tac, gandesc, plang, tip! Durerea ma strafulgera: rinichi, stomac, ficat, cap, tot! Tip! Nu ma opresc. Apare o asistenta, ma roaga sa nu mai tip, ma opresc si in zic direct gandurile mele. Nu vroiam minciuni, nu vroiam confuzii, vroiam doar adevar si stiam ca e rau. Ea spune: paralizie, sifilis, ciroza, ulcer gastric, leucemie. Ti-au ramas opt zile. 8, 8 si mereu 8, mumarul asta ma tot urmarea, in a 8-a zi am cedat, de 8 ori incercasem, eram in 8 a opta 2008. Nu aveam sa mai scap. Chiar a fost ultima incercare dar nu la asta ma refeream cand speram sa fie ultima. Mi-au mai ramas 8 zile de trait. S-a terminat!

~ de b0b0 pe octombrie 26, 2008.